În fiecare an, pe 14 octombrie, Biserica Ortodoxă o prăznuieşte pe Prea Cuvioasa Sfânta Parascheva, Ocrotitoarea Iaşilor şi a Întregii Moldove. Cuvioasa Parascheva s-a născut în Tracia, într-o regiune situată aproape de Constantinopol, în localitatea Epivat (astăzi Baiados), pe ţărmul Mării Marmara, în prima jumătate a secolului al XI-lea. Născută din părinţi credincioşi, Sfânta Fecioară Parascheva a fost un exemplu de smerenie şi de înălţime duhovnicească. La vârsta de zece ani, aflându-se într-o biserică, Prea Cuvioasa Parascheva a fost tulburată atunci când a auzit Cuvântul Mântuitorului “Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie”. Aceste cuvinte au impresionat-o atât de mult
pe Prea Cuvioasa Parascheva, încât, atunci când a ieşit din Biserică, aceasta a împărţit săracilor hainele şi toate podoabele pe care le avea asupra ei. Deşi a fost mustrată de părinţi pentru această faptă, ea a continuat să dea săracilor, ori de câte ori avea ocazia, haine şi alte veşminte. După trecerea câtorva ani, şi-a părăsit părinţii şi “frumuseţea acestei lumi”, retrăgându-se “în adâncul pustiei”. Luând Calea Domnului, Prea Cuvioasa Parascheva a trăit în rugăciune şi milostenie. S-a oprit mai întâi la Constantinopol, unde a ascultat cuvinte de învăţătură de la călugări şi călugăriţe cu aleasă viaţă duhovnicească. Urmând sfaturile acestora, a părăsit Capitala, îndreptându-se spre ţinutul Pontului, oprindu-se la Mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea. După ce a petrecut cinci ani aici, Prea Cuvioasa Parascheva a trăit apoi în mai multe locaşuri sfinte din întreaga lume, inclusiv în Ţara Sfântă, în dorinţa de a-şi petrece restul vieţii în locurile pe care le-a străbătut şi Mântuitorul Iisus Hristos şi Sfinţii Apostoli. Într-o noapte, însă, pe când avea 25 de ani, un înger i-a spus, în vis, să se reântoarcă în locurile părinteşti, Prea Cuvioasa Parascheva revenind astfel la Epivat, unde a murit la vârsta de 25 de ani. A fost îngropată ca o străină, nimeni neştiind cine era. Ulterior, trupul Cuviosei a fost scos din mormânt şi aşezat cu cinste în Biserica “Sfinţii Apostoli” din Epivat, acesta stând acolo timp de 200 de ani, pentru întărirea drept-credincioşilor. După canonizarea acesteia de către Patriarhia Constantinopolului, moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost strămutate, rând pe rând, de la Epivat, la Târnovo (Bulgaria), Belgrad (Serbia) şi apoi Constantinopol (august 1521). În total, la Constantinopol, moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva au stat 120 de ani. Cel care a făcut demersurile necesare pentru strămutarea moaştelor Sfintei Cuvioase Parascheva de la Constantinopol laIaşia fost domnitorul Moldovei, Vasile Lupu. În luna mai 1641, membrii Sfântului Sinod semnează un act prin care se consemnează strămutarea moaştelor de la Constantinopol la Biserica “Sfinţii Trei Ierarhi” din Iaşi, iar din anul 1899, la Catedrala Mitropolitană. Moaştele au rămas aici până în anul 1884, când au început lucrările de restaurare a sfântului lăcaş, acestea fiind mutate în paraclisul mănăstirii. În seara zilei de 26 decembrie 1888, după Slujba Vecerniei, din neatenţie a rămas aprinsă o lumânare din sfeşnicul de lângă racla din lemn în care erau aşezate moaştele Sfintei. Peste noapte, sfeşnicul a ars, iar focul s-a extins la catafalcul pe care era aşezată racla, arzând mocnit toată noaptea, fiind prefăcut totul într-un morman de scrum. A doua zi dimineaţa, autorităţile de stat şi cele bisericeşti, preoţii şi credincioşii au constatat că moaştele au rămas neatinse, încă o minune săvârşită prin puterea lui Dumnezeu. Ridicate din mormanul de jar, moaştele Cuvioasei Parascheva au fost adăpostite provizoriu în altarul paraclisului de la Mănăstirea “Sfinţii Trei Ierarhi”, fiind apoi strămutate în noua Catedrală Mitropolitană din Iaşi, care fusese sfinţită cu puţin timp înainte, la data de 23 aprilie 1887, acestea găsindu-se aici şi astăzi, fiind cinstite în fiecare an, pe data de 14 octombrie. Prin întreaga viaţă a ei, plină de smerenie şi cu iubire nemăsurată faţă de Dumnezeu, Sfânta Parascheva, Ocrotitoarea Iaşilor şi a Întregii Moldove, ne îndeamnă de secole să ne iubim unii pe alţii, ca fraţii, să urmăm calea păcii şi să ne îndreptăm paşii înspre credinţa în Mântuitorul. Plecându-ne cu smerenie asupra Sfintelor moaşte ale Prea Cuvioasei Parascheva, să ne aducem aminte de viaţa acesteia fără de prihană, de iubirea pe care ea a arătat-o faţă de Dumneazeu şi să o cinstim în fiecare zi, şi cu atât mai mult pe 14 octombrie, când Biserica Ortodoxă de pretutindeni o prăznuieşte, pentru minunile pe care ea le-a făcut şi continuă să le facă.
