Una dintre cele mai longevive piese de teatru jucate vreodată pe scenele din România va putea fi vizionată, în premieră, săptămâna viitoare, la Ateneul din Iaşi. “Take, Ianke şi Cadîr”, comedia scrisă în 1938 de Victor Ion Popa, care a avut premiera la Teatrul “Maria Ventura” şi care pune în scenă relaţiile interetnice dintre un român, un evreu şi un turc, toţi trei negustori care îşi împart clientela, se va juca marţi, 29 ianuarie, de la ora 19.00, pentru prima dată pe scena Ateneului din Tărăraşi, în regia lui Ion Sapdaru. “Încă de la premieră, piesa a avut un succes deosebit , fiind, la această oră, cea mai jucată piesă din teatrul românesc. Din păcate, Ateneul din Iaşi era printre puţinele instituţii de cultură din ţară în care piesa lui Victor Ion Popa nu se jucase încă. Din fericire, datorită conducerii Ateneului, piesa va putea fi vizionată şi de către cei care alcătuiesc publicul acestei instituţii culturale ieşene”, a declarat regizorul Ion Sapdaru, astăzi, într-o conferinţă de presă desfăşurată la Ateneu. Biletele puse în vânzare pentru premiera piesei “Take, Ianke şi Cadîr” au fost deja epuizate, spectacolul urmând să aibă loc cu casa închisă, însă conducerea Ateneului a anunţat că cei care doresc să-i vadă la lucru pe o parte dintre cei mai importanţi actori ieşeni jucând în piesa lui Victor Ion Popa vor putea face acest lucru şi la spectacolele programate pe 2 şi respectiv pe 10 februarie. În cadrul aceleiaşi conferinţe de presă, regizorul Ovidiu Lazăr a anunţat că joi, 24 ianuarie, de la ora 19.00, la Ateneu va fi pus în scenă spectacolul “Povestea Unirii”, dedicat aniversării a 160 de ani de la Unirea Principatelor Române. “Piesa s-a jucat şi înainte de 1989, însă în alte condiţii şi într-o cu totul altă viziune. Spectacolul pe care ieşenii vor avea ocazia de a-l vedea acum este unul complet”, a spus Ovidiu Lazăr. În acest an, spectacolul se va juca şi în oraşele care au marcat viaţa domnitorul Alexandru Ioan Cuza, atât din ţară (Bucureşti şi Focşani), cât şi din afara ţării (Viena, Paris, Heidelberg, Berlin şi Florenţa). “Ideea de a merge cu acest spectacol pe urmele exilului lui Alexandru Ioan Cuza mi se pare un lucru extraordinar. În plus, ideea ca piesa să aibă şi o componentă naţională mi se pare, iarăşi, lăudabilă, acest lucru datorându-se celor care conduc în acest moment Ateneul”, a subliniat regizorul.
