La finalul slujbei oficiate pe scena special amenjată pe pietonalul Ștefan cel Mare și Sfânt, Înalt Prea Sfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a premiat mai multe persoane care în acest an s-au implicat în sprijinirea refugiaţilor ucraineni, ţinând cont de contextul actual.
Este vorba despre părintele Marcel Bobârcă, hirotonit preot în anul 1997 pentru Parohia Bogdana, Protopopiatul Huşi, în prezent preot paroh la Parohia Sculeni. Acesta, împreună cu doamna preoteasă Mihaela au un copil, pe Cristian, în vârstă de 24 ani, student în ultimul an de studiu la Facultatea de Medicină. Doamna preoteasă este cadru didactic. Împreună cu elevii de la şcoala unde predă au scris mesaje şi au desenat pentru copiii refugiaţi. Aceste desene şi mesaje, scrise în limba română, engleză şi ucrainiană, au împodobit pereţii punctului de primire refugiaţi, aducând zâmbete şi descreţind frunţile celor întristaţi. Motivaţia părintelui de a sta în vamă a fost durerea celor pe care-i vedea fugind din calea războiului cu o maşină în care au pus doar ce au apucat… O amintire pe care părintele declară că nu o va putea uita este legată de o familie din ţinutul ucrainean Herson. Atunci când a primit o cartelă telefonică, băieţelul în vârstă de 5 ani al acelei familii a luat-o din mâna mamei şi a ascuns-o sub hăinuţa lui „ca să nu le-o ia cei cu războiul”.
A doua persoană invitată pe scenă a fost părintele Costel Rumega, hirotonit preot în anul 2003, pentru Parohia „Sfinţii Voievozi” Gherghel, Protopopiatul Dorohoi, în prezent preot la Parohia „Sfântul Nicolae” din Rădăuţi Prut, Protopopiatul Darabani. Împreună cu doamna preoteasă Mihaela Rumega, de profesie învăţătoare, au trei copii: gemenii Tudor Constantin şi Eduard Mihai, în vârstă de 14 ani, şi Luca Alexandru, în vârstă de 7 ani. În clipele cele mai grele, întreaga familie a venit în sprijinul refugiaţilor din vamă. Motivaţia părintelui şi a familiei sale vine din preocuparea pe care o are faţă de cei năpăstuiţi. Trebuie menţionat că Parohia Rădăuţi Prut a fost inundată de mai multe ori, dar cel mai greu moment în zonă s-a înregistrat în 2008 când au fost distruse complet de ape 120 de case, iar alte 20 au fost avariate. Credincioşii fără adăpost au fost atunci ajutaţi prin implicarea deosebită a părintelui. Anul acesta, în vamă, părintele Costel a trecut prin stări sufleteşti de nedescris: a văzut oameni bolnavi de cancer, persoane cu deficienţe fizice, maşini ciuruite de gloanţe, bunici şi femei cu copii care au plâns împreună, trăind alături de ei momente de grea încercare, ajutându-i pe fiecare în parte.
„Noi nu o să vă uităm niciodată!”
De asemenea, a fost invitat pe scena unde s-a slujit Sfânta Liturghie şi părintele Mihai Haraga, hirotonit preot în anul 2005 şi numit paroh în Bădiuţi-Ştefăneşti. În prezent, slujeşte la Parohia „Sfântul Gheorghe” din Ştefăneşti-Târg, Protopopiatul Săveni. Împreună cu doamna preoteasă Mariana au trei copii: Teodora Elena, în vârstă de 15 ani, şi gemenii Andrei şi Ştefan, în vârstă de 11 ani. Doamna preoteasă este angajată la Poliţia de Frontieră din Vama Stânca, fiind alături de părintele la ieşirile din tură, contribuind foarte mult la buna gestionare a crizei refugiaţilor: traducea, oferea hrană, caza şi forma grupuri pentru transport în alte locaţii. În ajutorarea refugiaţilor, crezul părintelui a fost acesta: „Nu putem noi, oameni simpli, să luptăm cu tot răul din lume. Dar putem, acolo unde am fost lăsaţi de Dumnezeu, să întindem mâinile pentru a ajuta. Şi, dacă toţi vom face asta, întreaga lume va fi un lanţ de mâini care ajută, un lanţ de bunătate şi iubire.” O mărturie a unei familii refugiate care l-a impresionat pe părintele Mihai a fost aceasta: „Voi nu o să ne mai ţineţi minte pentru că ajutaţi zilnic zeci de refugiaţi, dar noi nu o să vă uităm niciodată!”
Pe scenă a urcat şi părintele Oleg Petrov, preot din anul 1996. În prezent slujeşte într-o suburbie a oraşului Odessa. Împreună cu doamna preoteasă Elena au trei copii: Nazar, în vârstă de 26 ani, Roman, în vârstă de 24 ani, şi Taisia, în vârstă de 22 ani. Doamna preoteasă este acum în Ucraina unde face voluntariat pentru refugiaţi. Faptul că în regiunea şi oraşul Odessa sunt mai mult de 300.000 de cetăţeni români care nu pot fi lăsaţi reprezintă motivaţia de suflet a părintelui. În toată această perioadă, a ajutat 16.000 de refugiaţi pentru a fi locaţi în diverse oraşe din ţara noastră. La parohia sfinţiei sale se aduc alimente şi se găteşte atât pentru români, cât şi pentru ucrainieni, precum şi pentru soldaţi. În această perioadă a „colecţionat” în memoria sa „un million de poze despre care aş putea scrie foarte multe cărţi”. Dintre toate acestea, nu va uita niciodată imaginea grupului de copii refugiaţi răniţi care au fost şi sunt încă trataţi la Sighişoara.
În vamă, timp de 80 de ore fără întrerupere
O altă invitată a IPS Părinte Mitropolit Teofan pe scena amenajată în curtea Catedralei Mitropolitane din Iaşi a fost doamna Valentina Haidău din Iaşi. Deşi pensionară, este o persoană extrem de activă şi dedicată celor aflaţi în suferinţă. A lucrat mult în domeniul comercial, apoi 18 ani în Italia. Are doi copii şi se bucură de patru nepoţi. Cu toţii sunt fie salariaţi, fie la şcoală: Gabriel, în vârstă de 45 ani, şi Roxana, în vârstă de 37 ani, cu nepoţii Silviu (24 ani), Laura (21 ani), Eliza (14 ani) şi Cristian (7 ani). Pentru a veni în sprijinul ucrainenilor, a stat la un moment dat în vamă timp de 80 de ore neîntrerupt. Era perioada în care se stătea în vamă și ziua și noaptea. Când s-a trecut pe program dimineață-seară, a asigurat deseori zilnic prezenţa şi câte o săptămână. Atunci când un voluntar a avut o problemă, a preferat să renunțe de fiecare dată la confortul ei. A fost impresionată de mamele refugiate care, în frigul din vamă, se chinuiau, pe mese improvizate sau pe capotele mașinilor, să schimbe sau să își hrănească copilașii.
„Nu este o armă mai importantă decât rugăciunea”
Familiile amintite mai sus au primit fiecare în dar câte o Biblie, o diplomă de recunoştinţă şi distincţia „Crucea Sfântul Iosif cel Milostiv”.
