* Joi, 5 octombrie, ora 19:00 – Sala Mare de Spectacole “Radu Beligan”
O noapte furtunoasă – regie Bogdan Ulmu, distribuție: Erica Moldovan, Codrin Dănilă, Dumitru Florescu, Gelu Ciobotaru, Alexandra Paftală, Daniel Onoae, Dragoș Maftei, Ionuț Gînju.
,,O noapte furtunoasă” – un titlu foarte cunoscut, un text montat atât de des, dar care totuși reușește să surprindă și să umple sălile teatrelor. Dincolo de apanajul colorat și pestriț al personajelor, spectacolul ”O noapte furtunoasă”, în regia regretatului Prof. Univ.Dr Bogdan Ulmu surprinde cu dibăcie decrepitudinea mahalalelor bucureștene. Caragiale, în contextul teatral actual, se află la granița dintre inovație și aberație. Inovația regizorală implică o bună cunoaștere și un studiu aprofundat a operei caragialene, dar mai ales o sclipire de geniu. Iar montarea regizorului Bogdan Ulmu abundă în inovații. Cât noroc că acest text ,,a încăput” din nou pe mâinile regretatului domn Bogdan Ulmu. Cu siguranță montarea sa, plină de surprize, va genera opinii ,,furtunoase”.(Erica Moldovan, actriță)
* Sâmbătă 7 octombrie, ora 19:00 – Sala Mare de Spectacole “Radu Beligan”
Paracliserul –de Marin Sorescu, direcția scenică Claudiu Bleonț, scenografie Alina Dincă Pușcașu, distribuție: Claudiu Bleonț.
Parte din trilogia „Setea muntelui de sare”, în care mai sunt cuprinse piesele Iona și Matca, „PARACLISERUL” lui Marin Sorescu ne încurajează la introspecție, la inițierea unui nou dialog cu transcendentul, la o confruntare cu singurătatea noastră fundamentală în fața eternității, dar și cu multitudinea fațetelor noastre interioare, care dialoghează în permanență, ajutându-ne să continuăm viața pe calea aleasă, din copilărie până la bătrânețe. Paracliserul este un personaj cu aura unui discipol întru ale sfințeniei, care alege să ducă la bun sfârșit munca de afumare sisifică a pereților ultimei catedrale zidite, pentru ca la final, prin contrast cu întunecimea spațiului unde și-a petrecut existența, să dea luminii puterea rugului aprins cu prețul sacrificiului suprem.
* Duminică 8 octombrie, ora 19:00 – Sala Mare de Spectacole “Radu Beligan”
Amadeus – de Peter Shaffer, regia Toma Enache, asistent regie Erica Moldovan, costume Alina Dincă – Pușcașu, decor Cătălin Târziu, proiecții Silviu Apostol, mișcare scenică Cristina Todi, vioară Patricia Iacob, distribuție: Claudiu Bleonț, Codrin Dănilă, Erica Moldovan, Florin Gorgos, Gelu Ciobotaru, Alin Zară, Răzvan Grosu, Mara Lucaci, Mălina Balcan, Mariana Dumitrache, Ioana Aciobăniței, Patricia Iacob, Ioana Sună, Dumitru Florescu, Alexandra Paftală.
Este un spectacol confesiune plin de umor și dramatism, plin de culoare și lumini, totul învăluit de muzica sublimă a lui Wolfgang Amadeus Mozart. O piesă unică despre un personaj unic.
Pe acordurile muzicii lui Mozart, rivalul său Antonio Salieri, revine la viață pentru a-și mărturisi sincer ticăloșiile, uneltirile, suferința…
De ce Mozart și nu eu?, se întreabă Salieri. El vrea să înțelegem că i-a fost imposibil să accepte că Mozart a fost flautul peste care Dumnezeu a ales să-și reverse harul, făcându-l să cânte cu ușurință, cu bucurie și fără corecturi o muzică de neegalat.
* Duminică 8 octombrie, ora 20:30 – Sala Unirii – Cinema “Victoria”
Iona – de Marin Sorescu, coordonare scenică Victor Ioan Frunză, muzica originală Lucian Maxim, decor Vladimir Turturică, costume Corina Boboc, distribuție: Lari Georgescu, Adrian Nour, Lucian Maxim. Spectacolul este prezentat de Teatrul Dramaturgilor din București.
IONA, de Marin Sorescu, coordonare scenică Victor Ioan Frunză, este un spectacol care pune accent pe bogăția interioară a personajului, textul fiind servit și potențat prin muzica special compusă, interpretată live, iar cei doi muzicieni devin și personaje ale poveștii. Gestul și limbajul corporal capătă o importanță cu totul specială în acest cadru. Elementele de decor și recuzită au o valoare simbolică și sunt reduse la strictul necesar tocmai pentru a putea oferi spectatorului o deschidere mai mare către imaginar, profunzime și sens. Întreaga echipă s-a pus în slujba textului cu gândul de a-i respecta dimensiunea suprarealistă, de a o aduce la o expresie teatrală cât mai simplă și mai accesibilă publicului.
