Sfânta Parascheva, numită de slavi „Sveta Petka”, s-a născut în Epivata, astăzi Boiados, în Turcia, în a doua jumătate a secolului al X-lea. Ea a avut un frate care s-a călugărit, primind numele de Eftimie, şi care a ajuns mai apoi episcop. La vârsta de 10 ani, după ce a auzit într-o biserică închinată Maicii Domnului cuvântul: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie” (Mat. 16:24), Sfânta Parascheva şi-a împărţit hainele săracilor. Avea să facă acest lucru de mai multe ori, în ciuda mustrărilor părinţilor ei. Mai apoi, pătrunsă de dragostea pentru Mirele Hristos, a părăsit grijile lumii şi s-a retras într-o mănăstire de maici din pustia Iordanului. După ce a petrecut aici mai mulţi ani, Sfintei i s-a arătat în vis un înger care i-a poruncit să se întoarcă în lume, în ţinutul în care se născuse, căci acolo se cuvenea să îşi găsească obştescul sfârşit. Sfânta a călătorit până la Constantinopol, unde s-a rugat Maicii Domnului în faţa icoanei din biserica Vlahernei să o ocrotească şi de aici înainte. Încredinţându-se Împărătesei Cerului, ea s-a întors pe meleagurile natale. Aici şi-a continuat viaţa de aspră nevoinţă şi, în curând, a trecut la Domnul, fără să ştie nimeni cine şi de unde este. Pentru adăpostirea sfintelor moaşte ale Cuvioasei Parascheva, domnitorul Vasile Lupu a construit anume Mănăstirea Trei Ierarhi. Iată cum este descrisă de preotul Sandino din Macedonia sosirea la Iaşi a Sfintei: „Domnul Vasile, cu norodul lui, merse pe jos mult loc şi întâmpină sfintele moaşte şi le sărută cu capul descoperit, cu toţi oamenii săi. Iar în acea zi, la mănăstire se făcu mare praznic şi îi puse pe toţi câţi erau – preoţi, arhierei, ieromonahi, ierodiaconi – de slujiră şi multe daruri el împărţi la săraci şi ei arătară multă evlavie faţă de Sfântă, iar mulţi bolnavi de orice boală se însănătoşiră şi cu măreţie s-a preamărit Dumnezeu prin mijlocirea Sfintei”. Cea mai mare minune a Cuvioasei Maicii noastre, Sfânta Parascheva este însăşi preamărirea trupului ei cu darul neputrezirii, al vindecării de boli şi al izbăvirii de multe nevoi şi primejdii. O altă minune care a uimit Moldova şi ţara noastră a fost izbăvirea fără nicio vătămare a moaştelor Sfintei Parascheva din incendiul izbucnit în noaptea de 26 spre 27 decembrie, anul 1888, în paraclisul Mănăstirii Sfinţii Trei Ierarhi din Iaşi. Aprinzându-se de la un sfeşnic catafalcul cuvioasei, s-a topit argintul care îmbrăca racla, dar lemnul şi sfintele ei moaşte, deşi erau învăluite în jăratic, au rămas întregi şi nevătămate, spre întărirea credincioşilor şi uimirea celor îndoielnici. Credincioşii care păşesc în Catedrala Mitropolitană o descoperă pe Sfânta Parascheva aşezată într-o raclă deosebită, dar şi pe un baldachin foarte frumos care parcă păzeşte şi umbreşte trupul Cuvioasei. Istoria acestui obiect începe în anul 1916, când sculptorul C.M. Babic a realizat un baldachin sculptat în lemn pentru a fi aşezată racla Sfintei Parascheva, nu de foarte mult timp realizată. Acest baldachin a fost donat de doamna Safta Şt. Urlăţeanu şi, astăzi, se păstrează, pentru restaurare, în unul din laboratoarele “Resurrectio” ale Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. Acesta are o formă trapezoidală, asemănându-se foarte mult cu un postament înalt. El nu are nici stâlpi şi nici acoperiş, însă este foarte bine realizat. Baldachinul pe care astăzi fiecare dintre creştinii care se închină la moaştele Sfintei Parascheva îl poate vedea a fost construit în anul 1960, în timpul păstoririi la Mitropolia Moldovei şi Sucevei a Mitropolitului Justin Moisescu. Baldachinul acesta, spre deosebire de cel anterior, este prevăzut cu un foarte frumos capac susţinut de patru stâlpi sculptaţi. Acesta a fost confecţionat în localitatea Grumăzeşti, judeţul Neamţ, în anul amintit, şi s-a finalizat la 24 octombrie prin stăruinţa Arhimandritului Ioanichie Grădinaru. A fost peliculizat cu bronz, iar după anul 1990 a fost poleit cu schlagmetall (foiţă de staniu şi cupru) în repetate rânduri. Baldachinul actual este alcătuit din mai multe elemente: 12 coloane, 4 capiteluri, 4 ornamente florale, 4 ornamente geometrice, 4 frize cu ornamente florale, 4 cornişe, 1 cruce, 4 registre cu portrete. De menţionat că sub crucea de pe capac se găseşte o Evanghelie deschisă, aşezată ca suport. Straiele Sfintei Cuvioase Parascheva sunt schimbate de mai multe ori pe an: cu o seară înainte de pelerinajul “Calea Sfinţilor”; după ziua hramului din luna octombrie (veşmintele sunt schimbate în primul rând pentru că ele se murdăresc); de Crăciun, Sfânta primeşte un veşmânt nou; la începutul Postului Mare (acesta are o culoare mai închisă tocmai pentru a sublinia perioada postului atât de important pentru creştini); în ajunul Învierii Mântuitorului Iisus Hristos veşmântul este schimbat iarăşi cu unul alb (el rămând până după Rusalii) şi, în sfârşit, după Perioada sărbătorilor închinate Învierii, Sfânta Parascheva primeşte un nou veşmânt, acesta fiind schimbat la următoarea sărbătoare a Sfintei din luna octombrie. Veşmintele sunt înlocuite de şapte preoţi în timp ce rostesc Acatistul Sfintei Parascheva. Straiele cu care sunt acoperite moaştele Sfintei Parascheva sunt confecţionate de maicile de la Mănăstirea Sfinţii Atanasie şi Chiril din Copou. După alegerea materialului şi stabilirea modelului, se croiesc o bucată de doi metri şi jumătate de material şi două pernuţe care se folosesc în racla sfintei. Broderia veşmintelor este realizată din aproximativ 1.000 de metri de aţă aurită, adusă special din Grecia. După 14 octombrie, straiele cu care a fost înveşmântată vor fi împărţile bisericilor care poartă hramul sfintei.
